De ce ... ?!?

... a fost o dată ca niciodata, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Şi totuşi se povesteşte.

În primordiile de dinainte de "marea creaţie" poporul ăsta, despre care se vorbeşte la fel de voluptos - şi de bine şi de rău, lua legătura cu Dumnezeu prin necuvinte şi nefapte. Şi peste câteva mii de ani un om modern vine aici şi spune: România este grădina Maicii Domnului.
Cea mai evoluată civilizaţie de pe Terra începe sa fie interesată de primele amprente uitate de om acolo unde a gândit prima dată ... şi curios una dintre teorii spune că undeva aici, printre trandafirii Maicii Domnului, primul om si-a întemeiat familia şi a lăsat posterităţii, pentru că a avut urmaşi, ultimele sale semne de viaţă şi primele ale civilizaţiei umane.
Aici, mult mai tarziu, s-a născut una dintre cele mai mari civilizaţii din lumea cunoscută a acelor vremuri, oameni cu morală şi onoare - un popor de preoţi ... şi nu preoţii de azi în care nici preotii înşişi nu mai cred.
În aceste locuri 1000 de ani de istorie lipsesc din conştiinţa celor care trebuiau să o aibă.
În aceste locuri oamenii de azi încearcă sa ne inducă amnezia în ce priveşte morala şi onoarea ... valorile oricărei civilizaţii adevărate.
Şi totuşi ... oameni buni ... oamenii care ne construiesc azi istoria ne interzic dreptul la memorie, ne interzic dreptul la viaţă, ne interzic dreptul la moarte, până ajung să ne interzică pe noi cu totul.
Şi totuşi nu trebuie sa uităm că suntem oameni, aşa cum nu trebuie să uităm unde ne-am născut şi că s-a întâmplat asta şi că a te naşte presupune existenţa părinţilor şi că statutul de părinţi presupune existenţa copiilor. Nu trebuie să ne uităm zâmbetul închis în albumele de fotografii. Nu trebuie să uităm să realizăm că am primit ce am primit de la viaţă şi să fim mai buni decât ne permite viaţa să fim. Nu contează cine este azi liderul sau dacă a fost trucată această imagine ... hadeţi însă să uitam pentru un timp cine s-a aşezat în frunte, dar să nu uitam că de fiecare dată există cineva, pentru fiecare dintre noi, care merita zâmbetul nostru. Să uităm ce e rău lângă noi dar să nu uităm că pentru a ne fi mai bine chiar au fost oameni care au murit cu această speranţă.
Mi-e milă de parinţii încă tineri care îşi îndeamnă copiii să aleagă pragmatismul occidentului.
Mi-e teamă pentru liniştea copilului meu care va trebui sa discearnă între adevaruri ... al meu şi al acelora care ştiu, pentru că aşa au auzit, că altfel şi altundeva e mai bine.
Comunitatea care alege dintre două forme de rău pe cel mai mic, de fapt nu alege ... i se impune, iar răul ar trebui să apară în dicţionare fără grade de comparaţie. Aşadar am ales răul ... iar data viitoare ar trebui să nu mai alegem deloc ... nimic ... dacă aceeaşi formă de a alege ni se impune.

România este ţara în care dreptul de a alege cu adevarat a fost interzis ...

Să nu uităm ...
De ce ...?!?
... pentru că încă suntem oameni ...